Cartea cuprinde o introducere, în cuprinsul căreia este plasat Naum ca un autor care acoperă ideile estetice de bază ale întregului secol XX în romanul Zenobia. Publicat în 1985, acest roman împrumuta elemente importante ale Avantgardei (de la Dadaismul lui Tzara la Suprarealismul lui Breton), încorporează apoi ideile modernismului care au culminat în Ţara pustie a lui Eliot, şi foloseşte pe tot parcursul un limbaj subversiv pentru a dezvălui dimensiuni aberante ale perioadei comuniste. (Să nu uităm că întregi capitole ale romanului se petrec în Câmpia Bărăganului, locul deportărilor multor „duşmani ai poporului”.)